Skip to content

Roman Polanski – regizor, actor, violator. Între viol şi „viol-viol”

04/10/2009
Free Polanski

Dacă aveţi televizor/internet/radio/prieteni/urechi şi ochi, până când apare acest articol pe blog, probabil cu toţii veţi fi la curent cu circumstanţele şi cauzele arestării lui Roman Polanski. Dacă totuşi v-a scăpat vreun detaliu, iată pe scurt cele întâmplate (Cotidianul):

Celebrul regizor, acum în vârstă de 76 de ani, a fost reţinut în timpul Festivalului de Film de la Zürich, unde fusese invitat să ridice un premiu pentru întreaga carieră, pe baza mandatului emis de poliţia americană acum 31 de ani.

La vremea aceea, în 1978, Roman Polanski fugise din Statele Unite, după ce pledase vinovat în faţa unei instanţe, acuzat fiind de întreţinere de raporturi sexuale cu o fetiţă de 13 ani. Petrecuse deja 42 de zile încarcerat într-o instituţie psihiatrică pentru evaluare şi (…) s-a refugiat în Europa, mai precis în Franţa, unde trăieşte de 30 de ani.

De când am început să urmăresc acest caz, m-a surprins multitudinea argumentelor menţionate de cei care cer eliberarea lui Polanski. Poate sunt naivă Sunt naivă, dar credeam că astfel de fapte nu pot fi apărate. Şi totuşi, există politicieni, bloguri, artişti, fani, proşti, care zic:

Dar Polanski e un regizor extraordinar…

Am aflat despre arestarea lui Polanski într-o dimineaţă uitându-mă la CNN. Am prins doar a doua parte a reportajului, în care diverşi artişti elveţieni care trebuiau să participe la festival dădeau declaraţii şi au fost revoltaţi de felul în care a fost tratat regizorul de poliţia elveţiană. Spre surprinderea mea, mai târziu am aflat că o mulţime de artişti şi politicieni europeni sunt de aceeaşi părere şi îl susţin pe Polanski. Cotidianul elveţian Blick a declarat că „Ar trebui să ne fie ruşine”, iar Radoslaw Sikorski, ministrul de externe al Poloniei, a anunţat că Franţa şi Polonia sunt pregătite să ceară eliberarea lui Polanski de la americani.

Cred că nimeni nu contestă talentul regizorial al lui Roman Polanski, dar acesta este cel mai absurd motiv pentru a-i cere eliberarea. Ce legătură au „Rosemary’s Baby” şi „Pianistul” cu violul comis de el? Cu atât e mai şocantă lista lungă de peste 130 de actori, regizori şi autori care au semnat o petiţie pentru eliberarea lui Polanski. Faptul că Woody Allen a fost printre primii care au semnat petiţia nu va surprinde pe nimeni, însă pe listă apar şi alte nume mari ca David Lynch, Martin Scorsese, Pedro Almodovar, Monica Bellucci, Emir Kusturica, Milan Kundera, Tilda Swinton, Sam Mendes şi Salman Rushdie.

Şi toate acestea s-au întâmplat acum 30 de ani…

Deşi, după trei decenii, victima a reuşit să îl ierte pe Polanski, asta nu înseamnă automat că ar trebui să şi uităm de acest viol. Adevărul e că în 1978 Polanski a fost închis timp de 42 de zile pentru evaluare psihiatrică, dar nu şi-a ispăşit complet pedeapsa fugind din ţară după ce a aflat că judecătorul plănuia să prelungească încarcerarea lui. Eliberarea lui Polanski ar constitui un exemplu extrem de negativ pentru toţi pedofilii şi violatorii care cred că au şanse de a scăpa fără pedeapsă.

Nici nu a fost „viol-viol”…

Unul dintre cele mai stupide argumente pro-Polanski vine de la Whoopi Goldberg, care a încercat să explice că în acest caz nu este vorba de „viol-viol”, doar de viol sau poate altceva.

În primul rând, frumoasă încercare… Sunt sigură că o grămadă de victime suspină acum uşurate („Păi dacă nu era viol-viol…”).

Să fie clar: da, a fost „viol-viol”, nu act sexual cu o minoră („statutory rape”). Iniţial, Polanski a fost acuzat de şase capete de acuzare (inclusiv „viol-viol”), dar în urma negocierii pedepsei, regizorul a recunoscut raportul sexual cu o minoră. Dacă un bărbat de 44 de ani droghează o fată de 13 ani cu un sedativ, îi dă şampanie şi are relaţii sexuale cu ea fără consimţământul fetei, singurul cuvânt potrivit pentru situaţie e violul. Sau „viol-viol”. Pentru cei care încă susţin că fata a consimţit, iată un fragment din mărturia ei din 1978:

Q. What were you afraid of?

A. Him.

(…)

A. He reached over and he kissed me. And I was telling him, “No,” you know, “keep away.”

(…)

Q. What did you say, if anything, before he did that?

A. I was mostly just on and off saying, “No, stop.” But I wasn’t fighting really because I, you know, there was no one else there and I had no place to go.

Găsiţi mărturia completă a fetei aici (partea întâi) şi aici (partea a doua).

Chiar şi victima l-a iertat… şi oricum, a fost vina mamei fetiţei..

Victima, Samantha Geimer, a declarat într-adevăr că l-a iertat pe Polanski şi vrea să se încheie cât mai repede procesul. Ceea ce şi este de înţeles, ţinând cont de faptul că Geimer probabil a fost hărţuită de jurnalişti timp de trei decenii şi vrea să uite de cele petrecute în 1978 şi să îşi continue viaţa.

Şi mai există mii de argumente conform cărora de vină e mama fetei, tatăl fetei, victima însăşi, poliţia, judecătorul, sistemul, evreii (!!) şi practic oricine în afară de Polanski însuşi.

În încheiere, iată câteva perle minunate dintre comentariile cititorilor diferitor bloguri şi site-uri de pe net:

this girl has been a problematic teenager sexually active from her 11 years who seduced him and then reported the case of rape, all planned by her mother who wanted her daughter to become famous.

Leave Roman alone. The dumb girl wasn’t a virgin before him.

OMG people this happened like a million years ago, time to forget and move on!

if somebody is really guilty it is her mother who made from that little girl a little over age looking whore and sent her to that man to sell her body

Şi comentariul meu preferat, condimentat cu o doză mare de antisemitism, misoginie şi aberaţii:

corect PEDOFILIA e Creatia EVREILOR prin care ii elimina pe cei care sunt impotriva lor.Sa fim seriosi rcuvele americane se reguleaza cu minori de se rup.americancele sunt pedofile sadea si totusi nu le baga evreii in puscarie.oare de ce?pai pentru ele evreii au inventat feminismul cu care sa-i termine pe barbati.

4 comentarii leave one →
  1. 23/10/2009 23:23

    Cam aiurea chestie. Sa fii condamnat la 30 de ani după ce ai făcut o prostie.

    • 24/10/2009 09:36

      Cam ciudat ca te referi la un viol ca doar „o prostie”. Aiurea e ca nu l-au prins in ultimii 30 de ani. Just sayin’…

  2. Death Whisper permalink
    08/11/2009 14:07

    draga schatzi, din nou am probleme cu inceputul…

    unu la mana nu reusesc sa-mi dau seama ce legatura are acest articol cu “feminismul amator” de care ati mentionat

    in susul paginii, dar probabil ca… pardon… este clar ca sunteti amatoare si in alte situatii, respectiv, cazul de

    fata.
    apreciez totusi gradul de informare which you employed in a scrie acest articol.

    daca e sa vorbim de pedofilie, hai sa vorbim, zic. hai sa stam sa ne gandim ce impllica de fapt “astfel de fapte”.

    in primul rand implica minori (pentru ca vorbim despre pedofilie, in caz ca ati uitat). chiar daca, in momentul de

    fata, avem de-a face, sau mai exact ne confruntam cu o revolutie in ceea ce priveste sexualitatea adolescentilor,

    cred ca putem spune cu oarecare doza de siguranta ca nu aveam probleme acum 30 si ceva de ani. si nici americanii.

    cine are grija de minori pe planeta dv, domnisoara? nu parintii? cum puteti sa ii absolviti de vina asa usor si sa

    treceti cu vederea acest fapt, oarecum gruesome, al mamei care nu are grija de copilul ei.

    nu zic ca polanski nu are nici un fel de vina, dar exista suficienti factori, suficiente elemente care daca si-ar

    fi facut treaba cum trebuie nu s-ar fi ajuns la asa ceva.

    saraca de ea, vrea sa se incheie procesul, pentru ca e hartuita de media si vrea sa uite ce s-a intamplat acum

    nush cata vreme? s-a inventat lobotomia, psihoterapia si probabil si alte metode mai neconvetionale; dezgroparea

    mortilor nu este cea mai buna metoda de a uita de “traumele” din copilaria suficient de mediatizata incat sa nu

    fie uitata.

    este normal sa existe cazuri de pedofilie la nivel mondial, la nivel de societate, la fel cum este si sinuciderea,

    un exemplu la fel de potent.
    nu avem acces la astfel de statistici, dar statistic, acest fenomen este prezent in fiecare societate. este normal

    sa existe tot felul de “ciudatenii”. vorbim despre exceptii si indiferent de numarul lor, tot exceptii sunt. este

    normal.

    nu ar fi normal decat in cazul in care am vorbi despre morala, drepturi si asa mai departe, dar despre morala:

    este foarte greu de stabilit ce este moral sau imoral in contextul unei societati atat de variate cum sunt

    statele; iar cand vine vorba despre drepturi: acestea exista in contextul in care ele sunt aparate. primii

    indivizi care ar trebui sa le apere ar trebui sa fie cei din grupul social numit familie, care aparent si-a bagat

    piciorul si a spus: “uah ce show fain o sa fie… hai sa stam pe canapea”, si abia apoi statul care “aparent” nu a

    fost capabil sa il prinda in 30 si de ani? Hai sa fim seriosi. vorbim despre tara tuturor posibilitatilor la urma

    urmei.

    nu voi intra in teoria conspiratiei desi ma indrept vertiginos intr-acolo.

    voi mai adauga doar ca acest nou show pe tema polanski stinks of need or attention si inca o carutza sau mai multe

    de bani pe care le pot castiga cei din media si chiar aceasta persoana care a fost „victima”, pe seama unui om

    faimos care intr-adevar a calcat mai mult decat stramb la un moment dat in timpul vietii lui. Si de ce nu, poate

    chiar nu numai o data.

    sunt curios in continuare de motivul pentru care ati ales aceasta tema, caci nu are legatura cu feminismul, decat

    prin faptul ca “victima” era fata. sa inteleg ca daca ar fi fost baiat, atunci ar fi fost acceptabil? (s-ar putea

    sa exagerez cu aceasta intrebare)
    vi s-au parut cumva aberante reactiile colegilor dumnealui in ceea ce priveste cele intamplate? daca da, sa

    inteleg ca sunteti a bit antisocial? si ca nu ati avut parte de prietenie adevarata sau apreciere?
    sunt foarte multe intrebari care se ridica din acest articol dar ma voi opri aici.

    • 08/11/2009 14:39

      Dragă Death Whisper,
      În primul rând îţi mulţumesc pentru comment. Când am scris articolul, am vrut să încep o discuţie despre o chestie care mi se pare foarte relevantă. Abuzul şi pedofilia (da, şi în cazul în care victima e un baiat…) sunt teme cu care se ocupă des feminismul. Feminismul (cel puţin aşa cum îl vedem noi) nu constă doar în lupta pentru drepturi egale; dacă citeşti puţin mai des bloguri feministe, vei observa că printre temele abordate apar şi lucruri ca gay rights, pop culture, victim blaming şi altele. De fapt şi cazul Polanski a fost discutat pe majoritatea blogurilor feministe pe care le citim, deci nu am fost singurii care au crezut că subiectul e relevant. Pe de altă parte, nu am pretins că blogul ar fi unul feminist, ci autorele sunt feministe. Scriem despre ce ne interesează/distrează/frustrează – printr-o lentilă feministă, desigur.
      Scrii că „este foarte greu de stabilit ce este moral sau imoral in contextul unei societati atat de variate cum sunt statele”. Nu ştiu, eu nu m-am întrebat niciodată dacă violul este moral, pentru că răspunsul mi se pare foarte evident. Şi nici nu am privit cazul Polanski din acest punct de vedere, ci din p.d.v. legal. Dacă ai comis o infracţiune, ar trebui să primeşti o pedeapsă corespunzătoare, indiferent de cine eşti sau cât timp a trecut de la comiterea faptei. Aşa mi se pare corect.
      Nu prea înţeleg comparaţia între pedofilie şi sinucidere… dar asta e, sunt amatoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: