Skip to content

Bărbaţi care urăsc femeile de Stieg Larsson – Feminism în versiune punk

23/10/2009

F%C3%B6rsta%20n%C3%A4rbilden%20p%C3%A5%20Lisbeth%20Salander

Articolul conţine câteva spoilere:)

Bărbaţi care urăsc femeile este primul volum din seria de romane poliţiste Millennium scrisă de jurnalistul suedez Stieg Larsson. Iniţial, Millennium trebuia să cuprindă 10 romane; din păcate, moartea lui Stieg Larsson survenită în 2004 a redus seria la numai 3 romane publicate postum. Regretatul scriitor nu a apucat să se bucure de succesul cărţilor sale, care s-au vândut în peste 22 milioane de exemplare, fiind publicate în 35 de ţări.

Prima carte din serie debutează cu un proces în care este implicat Mikael Blomkvist, un reporter de investigaţii acuzat de defăimarea gravă a unui important om de afaceri. Când Blomkvist pierde procesul, el este contactat de Henrik Vanger, fostul proprietar al unei corporaţii multinaţionale care se luptă să îşi menţină prestigiul. Vanger vrea să afle misterul din spatele dispariţiei nepoatei sale de 16 ani, Harriet, care nu mai fusese văzută de aproape 40 de ani. Henrik Vanger este convins că un membru al familiei sale i-a ucis nepoata şi îi oferă lui Mikael Blomkvist o importantă sumă de bani pentru a relua investigaţia şi a face lumină în acest caz. În acest timp, Blomkvist intră în contact cu Lisbeth Salander, o hackeriţă, al cărei talent de a accesa orice fel de computer sau reţea se dovedeşte a fi esenţial pe parcursul investigaţiei. Pe măsură ce secretele familiei Vanger ies însă la iveală, Blomkvist şi Salander încep să primească ameninţări, iar viaţa le este pusă în pericol.

Şarmul irezistibil al cărţii este dat nu numai de ritmul alert al acţiunii – care te face să întorci paginile fără a mai ţine cont de alte aspecte triviale ale vieţii, cum ar fi dormit, mâncat, respirat ş.a.m.d. – dar mai ales de felul în care sunt conturate personajele. Reporterul Mikael Blomvist este plasat în centrul acţiunii. El se dedică aproape obsesiv misiunii de a afla adevărul despre Harriet Vanger. Nu se lasă intimidat de ameninţările la adresa sa, ceea ce în cele din urmă îl aduce faţă în faţă cu autorul acestor ameninţări. Este salvat în ultima clipă de Lisbeth Salander, eroina punk a romanului. Lisbeth are „părul scurt, cu ţepi, piercing-uri în nas şi sprâncene” şi mai multe tatuaje, printre care „un balaur care se întindea de la omoplat până la fese”. Are 24 ani, dar arată mai degrabă de 14.

Cu toate că nu are un rol central în cadrul acţiunii, iar replicile sale sunt puţine, Lisbeth Salander este adevărata protagonistă a romanului şi, de altfel, a întregii trilogii.

În primul rând, Larsson portretizează prin Lisbeth toate victimele abuzurilor exersate de autorităţi. La 13 ani, pentru a muşamaliza afacerile ilegale la nivel înalt, autorităţile decid să o închidă pe Lisbeth într-o instituţie mentală şi să o pună sub tutelă. Refuzul ei de a coopera este interpretat ca fiind un semn de retardare mintală. Cu ajutorul tutorelui său însă, ajunge să lucreze pentru Dragan Armansky care este uimit să descopere în ea cel mai bun anchetator al firmei. La fel, Mikael Blomkvist îşi dă seama că Lisbeth are „memorie fotografică şi fenomenale cunoştinţe de informatică”.

În al doilea rând, Lisbeth este o victimă a abuzurilor acelor „bărbaţi care urăsc femeile”. Când tutorele ei este spitalizat, Lisbeth este plasată sub tutela avocatului Nils Bjurman, care consideră că situaţia în care se află Lisbeth o face mai vulnerabilă; ca atare, încearcă să profite de asta şi să o domine supunând-o la diverse abuzuri.

Violenţa împotriva femeilor este tema pregnantă a cărţii, fapt accentuat şi de statisticile prezentate la începutul fiecărei părţi din carte: „46% dintre femeile din Suedia au fost agresate” sau „18% dintre femeile din Suedia au fost la ameninţate la un moment dat de un bărbat”. Un fapt demn de remarcat este că Stieg Larsson a condamnat constant în articolele sale violenţa împotriva femeilor, fiind un susţinător declarat al drepturilor femeilor. Partenera sa de viaţă Eva Gabrielsson a afirmat – cu ocazia acceptării unui premiu în numele lui – că atunci când îl întâlnise pe Larsson în 1972 acesta se declarase un feminist convins.

În romanul de faţă Stieg Larsson nu o lasă însă pe Lisbeth Salander să se simtă neputincioasă şi întinde puţin corzile realităţii îndeajuns încât să creeze acel sense of empowerment pentru eroina sa, care se răzbună din plin pentru actele de violenţă comise asupra ei.

Bărbaţi care urăsc femeile este aşadar mai mult decât un thriller poliţist bine construit. Vă recomand la fel de călduros şi celelate două volume din serie, Fata care s-a jucat cu focul şi Castelul din nori s-a sfărâmat. Nu vă lăsaţi intimidaţi de numărul paginilor şi/sau de aspectul de tanc-în-miniatură al cărţilor, fiecare pagină merită citită.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: