Skip to content

Let’s play dress up. Sau mai bine nu.

29/10/2009

miley-cyrus-dress-up

Nu ştiu dacă aţi citit diversele articole de pe Bitchmagazine sau The F-bomb despre noile jucării pentru fetiţe care ba au invadat deja, ba urmează să invadeze piaţa. Prima trăsătură comună care sare în ochi este faptul că aceste păpuşi încearcă, pe de o parte, să educe nişte fetiţe care nici măcar nu au ajuns la pubertate ca să devină mamele perfecte. Dacă nu, păpuşile sunt întruchipări ale fanteziillor sexuale masculine: picioare lungi, sâni mari, păr blond (mă refer la Barbie, bineînţeles, şi la gleznele ei prea groase). Şi mă întreb eu, ce s-a întâmplat cu banalii urşi de pluş, păpuşi inofensive şi asexuale sau de ce nu, amărâtele de mingi pe care le băteam în faţa blocului?

Înţeleg că sexul se vinde, deşi nu pot să privesc cu ochi buni acest obicei al mass-mediei şi al industriei globale. Urăsc să văd o femeie pe jumătate dezbrăcată într-o reclamă la bere, dar înţeleg raţionamentul. Bărbaţii sunt atraşi de femeile pe jumătate dezbrăcate, ergo berea din reclame se va vinde mai bine prin asociere cu doamnele din reclamă, mă gândesc. Dar să revenim la oile noastre, sau mai bine zic păpuşile, că despre ele era vorba. Nu mă voi lega de Barbie şi nici de American Girl, căci despre asta au mai discutat şi alţii. Vreau sa vorbesc despre nişte joculeţe ale căror public ţintă sunt fetele de 10-15 ani, nişte joculeţe flash care abordează diverse subiecte, de la gătit până la sărutat şi îmbrăcat. Şi aici e buba, din punctul meu de vedere. Cu ce au păcătuit adolescentele ca să merite aşa ceva? Cine, de ce şi cum a ajuns la concluzia că fetiţelor nu le fac plăcere decât joculeţele în care pot să îmbrace şi să răsîmbrace o păpuşică virtuală, să facă torturi (virtuale, bineînţeles) sau să se pupe (virtual) cu colegii de bancă? Mi se pare o insultă la adresa adolescentelor. Ok, probabil că sunt naivă, că am uitat cum e să ai un creier de 12 ani şi că puştoaicelor chiar le plac jocurile gen „dress up Britney Spears”. Dar mi se par un exemplu extrem de negativ, mai ales că este vorba de nişte copile impresionabile. Hrănim cultura piţi până şi prin jucăriile pe care le dăm copiilor noştri.

Ce mi se pare mai grav e faptul că joculeţele astea prezintă activităţi precum shoppingul sau auto-admiratul de natură narcisistă în faţa oglinzii ca fiind absolut normale, sau mai mult, definitorii ale statutului de femeie. Şi ne mai mirăm că în doi-trei ani, fătucile care au îmbrăcat-o pe Rihanna pe site-uri gen girlgames4u.com ajung să fie liceenele care-şi pierd ziua prin malluri, în căutare de reduceri sau ceva de genul ăsta. Şi ştiţi ce mi se pare şi mai grav? Faptul că joculeţele astea sunt atât de accesibile. Nu-i ca şi cum ar cere copila o Barbie care costă nu ştiu câte zeci de lei.

În comparaţie cu noua generaţie de păpuşi piţi, tradiţionalismul greţos emanat de jucării gen American Girl mi se pare de-a dreptul angelic. Deci da.

4 comentarii leave one →
  1. ramona permalink
    20/01/2010 15:52

    miley cyrus e tare .

  2. 26/05/2010 15:52

    pe mine ma enerveaza jocurile astea

  3. 03/06/2010 10:55

    hai ba vere nu ma lasati cu hanna si cu miley ca sunt si bomboane cu astea a si muzica lui meley e mai tare

  4. 03/06/2010 10:56

    miley*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: