Skip to content

(ne)casnică

22/11/2009

Mă pregăteam să scriu un articol în care să-mi justific afirmaţia (destul de moralizatoare şi dispreţuitoare, recunosc) cum că femeile care sunt gospodine „cu normă întreagă” sunt nişte paraziţi inforţaţi. Aş vrea să pot oferi o serie de argumente convingătoare prin care să-mi susţin punctul de vedere, dar mi-e cam greu să fac asta. Pur şi simplu nu-mi pot imagina de ce o femeie care are şi opţiunea de lucra, ar prefera să-şi dedice practic tot timpul treburilor gospodăreşti. Dar, dacă e să gândesc la rece, fiecare are dreptul să-şi trăiască viaţa cum vrea. Deci, dacă o femeie preferă să se ocupe de casă şi de copii, bravo ei.

Şi totuşi. Bărbaţii pierd mult mai puţin timp cu menajul. Nu am găsit statistici care să-mi confirme acest lucru, dar din proprie experienţă am tras concluzia că aşa este. Mie mi-ar plăcea să putem spune că într-o familie, partenerii contribuie în mod egal la întreţinerea gospodăriei. Mă deranjează faptul că rolurile sunt atât de bine înrădăcinate încât ni se pare normal ca femeia să fie cea care face aproape toată treaba prin casă. Aşa a evoluat societatea, dar fiind vorba de evoluţie, cred că am putea să mai evoluăm un pic şi să recunoaştem că femeile nu trebuie să fie gospodine. Pot fi gospodine casnice dacă asta e alegerea lor, dar la fel de bine pot să se concentreze asupra carierei.

În societatea noastră există nişte roluri prestabilite şi nişte stereotipuri care sunt de-a dreptul nocive, iar femeia-gospodină este unul dintre ele. Surprinzător, în ultima vreme am citit despre diverse mişcări de resuscitare ale acestui rol. De exemplu, în Germania, Eva Herma a publicat o carte în care militează pentru reîntoarcere femeilor la cratiţă. Părerea ei este că femeile se lasă prea uşor seduse de prospectul unei cariere şi că ar trebui să se întorcă în cuibuşorul lor cald şi „lumea colorată a copiilor”, la destinul de mamă care constituie temeiul căminului. Cum că ţara se duce pe râpă pentru că nu există destule femei care să stea acasă şi să toarne copii pe bandă rulantă.

În loc să promovăm libertatea de alegere, promovăm stereotipuri. Timp de secole, femeile nu prea aveau la dispoziţie alte roluri decât mama de familie, dar se presupune că am depăşit perioada aceea. Vorba aia, „you can be anything you want to be”, indiferent că vrei să devii gospodină sau CEO. Deci dacă putem alege să fim ce vrem, de ce simt unii nevoia să ne convingă să fim parte dintr-o categorie sau alta.

Ţin să precizez că mi se pare din ce în ce mai dificil să mă etichetez drept feministă, în situaţia în care libertatea de alegere este în centrul întregii mişcări. E cam greu să priveşti obiectiv lucrurile cu care nu eşti de acord, dar care pot fi explicate prin liberul arbitru. Aşa că…n-aş vrea să ajung casnică pentru nimic în lume. Am zis.

Pentru cei care vor să vadă ce se zice de cealaltă parte a baricadei:

The Feminist Housewives Community

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: