Skip to content

Amor virtual a.k.a o scuză să ne mai batem joc de alte naţii

26/11/2009

De fiecare dată când deschid pagina Yahoo ca să-mi verific mailul, mai arunc câte un ochi şi peste articolele din rubrica news. De cele mai multe ori este vorba de politică sau de subiecte care sunt drăguţele/ridicole/stupide (în diverse combinaţii). De data asta, cuvântul (de fapt, expresia) care îmi vine în minte este e al naibii de enervant.

Ca să vă daţi seama despre ce aberez: articolul prezintă povestea unui japonez care s-a căsătorit cu un personaj dintr-un joc electronic din categoria aşa numitelor dating-game. Jocul în sine nu poate fi descris drept culmea feminismului în niciun caz. Jucătorul, care de obicei este de sex masculin, are scopul de a seduce prin diferite mijloace fata sau fetele din joc. Îi cumpără flori, o complimentează, o scoate la plimbare etc, ce mai, ca şi cum ar curta o fată adevărată. O altă modalitate de a obiectifica femeile – şi asta e o faţetă a culturii nipone care nu mă încântă deloc. Dar na, fiecare cu buba lui. Japonezii au romanţele lor virtuale, americanii se ascund în spatele paravanului oferit de Facebook, Myspace sau alte site-uri de teapa lor, iar noi, de exemplu, ne complacem în show-uri ucigaşe de neuroni şi ne dezvoltăm mica noastră cultură de macho.

Aşa, deci cât de ciudat, cât de pervers, cât de jalnic. Mă rog. Pentru cineva care nu ştie nimic despre cultura pop japoneză şi despre problemele sociale foarte grave cu care se confruntă ţara, articolul pare de-a dreptul hilar. Aş putea să vă povestesc despre alienare socială, marginalizare, cultul muncii, pierderea identităţii individuale, dar mi-ar lua prea mult, şi nu ştiu în ce măsură vă interesează. Ca să revenim la oile mele. Nu mă deranjează deloc subiectul articolului în sine, ci tonul sarcastic şi superior pe care l-a adoptat autorul. Din câte ştiu eu, are şi SUA „ciudaţii” ei, şi sunt suficient de mulţi ca să umple jumătate din rubrica de ştiri de pe Yahoo. Ar trebui să scăpăm starea asta de încuietudine mentală care ne infectează pe toţi. Dar într-adevăr, de ce să ne rezolvăm problemele noastre sociale când putem să râdem de ale altora?

Articolul se încheie cu un glorios „Hmmm, well, there’s a name for chaps like that. Either way, the words ‘only’, ‘in’ and ‘Japan’ are springing all too readily to mind…”. La care îmi vine să răspund: hmmm, da, there’s a name for attitude like that. Intoleranţă cu aromă de rasism şi stereotipizare.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: