Skip to content

Leap Year şi paradoxul comediilor romantice

13/01/2010

Săptămâna trecută s-a lansat în cinematografele americane comedia romantică Leap Year şi toate semnele nefaste arată că filmul va apărea şi la noi în perioada următoare.

Amy Adams joacă rolul Annei, o femeie dezamăgită că prietenul ei a plecat in Irlanda fără ca ei să se fi logodit în prealabil. Ea se hotărăşte astfel să meargă la Dublin, deoarece conform unei vechi tradiţii irlandeze, într-un an bisect femeile au dreptul să-şi ceară în căsătorie partenerul. Din cauza unor defecţiuni tehnice, avionul ei aterizează însă în Ţara Galilor, iar un localnic se oferă să o ajute să ajungă la Dublin.
N-am văzut decât trailer-ul, dar pot să prezic în proporţie de 99% modul în care va decurge acţiunea. Ea este disperată să se mărite, el pleacă, hop şi ea după el, localnicul sexy îşi face apariţia în scenă, amândoi se urăsc cu pasiune, apoi se sărută cu pasiune, prietenul o cere de nevastă, ea zice da, apoi fuge de la altar, se întoarce înlăcrimată şi cu rochia ruptă la localnic, îl găseşte cu alta, aleargă plângând în ploaie/furtună/whatever, el aleargă după ea (nu, nu e ceea ce crezi, aia era mătuşă-mea!), se sărută, apare curcubeul, the end.
Leap Year este catalogat drept comedie romantică, o denumire care nu mi se pare deloc potrivită, pentru că majoritatea filmelor de acest gen nu sunt nici amuzante, nici romantice. Sigur că există scene cu potenţial comic, dar problema e că toate sunt aglomerate într-un trailer de 2 minute, al cărui scop desigur este să trezească interesul spectatorului care va fi inevitabil dezamăgit de rezultatul final pentru că filmul nu mai conţine nicio surpriză pentru el.
În plus, glumele se fac în general pe seama personajelor feminine, a căror stimă de sine şi demnitate sunt atât de reduse, încât orice asemănare cu comportamentul unor persoane reale chiar este întâmplătoare. Personajele în cauză sunt doar schiţate, rămân la stadiul de caricatură şi se umilesc în fel şi chip, spre amuzamentul spectatorilor, pentru că ce poate fi mai distractiv decât o sănătoasă tăvălire prin noroi a lui Amy Adams? Sau modul în care două prietene îşi sabotează planurile de măritiş? Sau Katherine Heigl atârnând de ramura unui copac? Sau Bridget Jones alergând iarna în chiloţi după Mark Darcy? Ca să nu mai vorbesc de faptul că obsesia comună a acestor femei este fie căsătoria, fie găsirea unui partener, pentru că în viziunea limitată a producătorilor şi scenariştilor de la Hollywood toate femeile îşi ghidează viaţa după aceste două coordonate.
În ceea ce priveşte scenele romantice, acestea sunt fie o reuşită, fie un eşec, iar majoritatea fac parte din ultima categorie. În cele mai multe dintre cazuri, romantismul se reduce la o băltoacă de sirop verbal şi gestual în care protagoniştii se bălăcesc în voie, fiecare grăbindu-se să-şi declare amorul în faţa întregii lumi. O singură dată am văzut o scenă romantică credibilă: în Once, un film frumos care refuză grandoarea gesturilor sau declaraţiilor din atâtea alte filme.
N-am văzut niciodată însă o comedie romantică în adevăratul sens al cuvântului. Da, am văzut Patru nunţi şi o înmormântare: comedia e excelentă, dar romantismul e prea siropos/ploios pentru mine.
Cineaştii de la Hollywood se încăpăţânează totuşi să realizeze ceea ce ei numesc comedii romantice. Luna viitoare va fi Valentine’s Day şi ştiţi ce înseamnă asta: încă un film despre femei care arată ca Jessica Alba şi Jessica Biel, dar care nu pot să-şi găsească perechea (mda…sigur) şi care îşi eliberează frustrările prin consum exagerat de ciocolată.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: