Skip to content

De Paşti, obiceiuri misogine

08/04/2010
by

N-aş spune că dispreţuiesc tradiţiile populare. Încerc să le înţeleg şi să găsesc în ele măcar un pic de farmec – aşa, cât să-mi pot justifica existenţa lor şi în ziua de azi. Dar există unele tradiţii care nu mai au nicio scuză, chiar dacă unii le consideră inofensive.

Cei din Ardeal cunosc cu siguranţă obiceiul stropitului în a doua zi de Paşte. Fetele stau frumos acasă, ca nişte bibelouri şi aşteaptă stropitorii (de sex masculin, inevitabil), mulţumită cărora vor continua să fie frumoase. Dacă e să fim extremişti, putem spune că acest obicei este esenţă distilată de misoginie. Regulile sunt clare: femeia stă acasă şi aşteaptă bărbatul, care vine şi îşi lasă amprenta pe ea, iar apoi culege roadele (în cazul ăsta…ouă roşii). Surprinzător, obiceiul încă se practică în destul de multe zone. N-aş spune că am fost traumatizată de stropitori, dar pe vremea când eram copil mi-era groază de a doua zi de Paşti. De ce trebuia să stau toată ziua în casă, pe când băieţii de vârsta mea se plimbau pe la cunoştinţe (şi primeau dulciuri)? Nu mi se părea corect. Şi acum mi se pare incorect.

În fine, mai bine incorect decât oripilant. Pentru că există obiceiuri pascale misogine care ajung să fie oripilante. Ca de exemplu în Cehia, Slovacia şi Polonia, unde fetele sunt trezite dimineaţa de băieţi, care le toarnă o găleată de apă pese cap şi le lovesc cu nuiele peste picioare. Cică nu doare. Dacă stropitul te face frumoasă, mă întreb cum te face bătaia cu nuiaua. Abuzată? Obiceiul are origini păgâne şi era un ritual de purificare în vechime. Se cam potriveşte cu percepţia creştină a femeii, care este impură din start. În ţările nordice, femeile scăpau ieftin, cu o palmă (de fapt, nu doare!). Măcar rămâneau cu hainele uscate…

Obiceiul are şi o conotaţie romantică. Băieţii se făceau curte fetelor pe care le plăceau aruncând peste ele o găleată de apă. Bineînţeles, bărbaţii era cei care erau liberi să îşi aleagă femeia, care trebuia să fie recunoscătoare pentru găleţile de apă încasate.

Realizez că este vorba de nişte obiceiuri populare care încet-încet devin desuete, şi că nimeni nu le atribuie vreo conotaţie misogină. Dar totuşi, dacă stăm să le analizăm…nu sună tocmai bine, nu?

One Comment leave one →
  1. Mada permalink
    04/05/2010 15:46

    Nici eu nu sunt tocmai fana a stropitului, sau udatului cum i se spune la Blaj… dar, cand eram mica, eram sefa baietilor de pe strada cand se mergea la stropit!! Eu hotaram cand, cum si la cine si nu se pulveriza nici o picatura de parfum fara ca eu sa fiu prezenta :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: