Skip to content

Jocurile Foamei – un alt fel de reality show

14/12/2010

O nouă trilogie pentru adolescenţi ameninţă să atingă popularitatea seriilor Harry Potter şi Twilight. Scrisă de autoarea britanică Suzanne Collins, seria Jocurile Foamei (The Hunger Games în original) a fost publicată în 32 de ţări şi e în curs de ecranizare. Având în vedere succesul trilogiei, atât la public, cât şi la critici, aceasta a fost comparată, inevitabil, şi cu celelalte serii de pe lista celor mai bine vândute cărţi, în special cu Twilight. De ce tocmai Twilight? Pentru că în ambele serii se regăseşte motivul triunghiului amoros, omniprezent mai nou în literatura YA (Young Adult). Aceasta este însă singura temă comună a celor două serii, care sunt de fapt cum nu se poate mai diferite.
În Jocurile Foamei, acţiunea este plasată într-un viitor postapocaliptic în care America de Nord nu mai există, fiind înlocuită de Panem, un stat alcătuit din 12 districte subordonate unei autorităţi centrale numite Capitol. În fiecare an, doi adolescenţi sunt recrutaţi din fiecare district pentru competiţia care dă şi titlul trilogiei. În cadrul acesteia, participanţii sunt închişi într-o arenă şi obligaţi să se lupte între ei până la moarte, competiţia fiind televizată şi urmărită în direct de întregul Panem.
Eroina trilogiei este Katniss Everdeen care se oferă voluntară la Jocurile Foamei în locul surorii sale. Katniss este acel gen de personaj feminin pe care mi-ar plăcea să-l văd mai bine reprezentat în literatura pentru adolescenţi: este independentă, curajoasă, ia singură iniţiativa şi nu aşteaptă să fie salvată de nici unul dintre cei doi protagonişti masculini, Peeta şi Gale. Katniss este antiteza pasivei Bella din Twilight, cu atât mai mult cu cât este mai degrabă preocupată de soarta familiei sale decât de propria poveste de dragoste.
În plus, având în vedere conţinutul violent al cărţilor, impresia mea este că triunghiul amoros reflectă mai degrabă o încercare din partea autoarei de a face povestea mai accesibilă, exploatând nevoia de suspans a cititorilor, la fel cum, în primul volum din serie, Peeta şi Katniss, amândoi selectaţi pentru Jocuri, se prefac că sunt îndrăgostiţi pentru a câştiga simpatia telespectatorilor. Uşurinţa cu care cei doi îşi manipulează audienţa se datorează nu doar faptului că ei chiar se îndrăgostesc, ci şi credulităţii publicului lor, avid de senzaţional şi suspans, un public care se regăseşte uşor şi în realitatea contemporană, nu doar în ficţiune. O dovadă bună în acest sens este obsesia pentru aşa-numitele „reality show-uri”, care, în trilogia de faţă, ia o formă extremă: telespectatorilor le este oferită posibilitatea de a urmări cum participanţii se ucid între ei. Sigur că în realitate nimeni nu vrea să vadă aşa ceva, dar ideea principală ilustrată aici, aceea că industria entertainment-ului ar face orice pentru a-şi câştiga şi/sau păstra audienţa, nu este foarte departe de realitate.
Abordarea acestei teme actuale, precum şi personajele bine conturate fac din Jocurile Foamei o lectură interesantă şi recomandabilă atât adolescenţilor, cât şi adulţilor. În plus, după atâtea serii romance-fantasy apărute după Twilight (cum ar fi Fallen, Hush, Hush, The Immortals), în care rolul protagonistelor este să suspine după feţi-frumoşi care sclipesc la soare, o eroină precum Katniss Everdeen, fără puteri supranaturale şi al cărei prim scop este să supravieţuiască, nu să se îndrăgostească, e chiar binevenită.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: